Román vagyok. Nemzeti érzelmeim azonban szembemennek a napokban divatba jött nacionalizmussal. Vegyes családba születtem és nőttem fel, magyar édesanyával, román édesapával.

A családban románul beszéltünk, iskoláimat román nyelven végeztem, és ortodox vallású vagyok, amit nem gyakorlok aktívan. Összes gyerekkori vakációmat a Nyárádmentén töltöttem, „falun", Karácsonyfalván és Csibán, az akkor még teljesen magyar falusi környezetben. Ráadásul 3 évesen jóformán nem is tudtam románul, hiszen akkoriban a szülők a gyerekek születése után 3 hónappal visszatértek a munkába, úgyhogy engem nagyszüleim neveltek.

A tömbházak körül gyerekként fociztunk románok a magyarok ellen, a felállás csak az első 5 percig tartott, ezután vegyes csapatokat alkottunk, hogy kiegyenlítettek legyenek az erőviszonyok.

Fiatal koromban – román tannyelvű osztályba jártam, délután pedig magyar barátokkal sportoltam, úszás, biciklizés, vízilabda volt a program.

Miért ez a hosszú bevezető? Mert napok óta emészt ez a mesterségesen gerjesztett ellentét magyarok és románok között.

Véleményem szerint '90 márciusa „szükséges" volt ahhoz, hogy létrehozzák a Román Hírszerző Szolgálatot, amit mással nem tudtak legitimizálni 1989 történései után, mint hogy kirobbantották a 90-es etnikai konfliktust, ami éppen elegendő alapot adott a Titkosszolgálat megalapításához.

És el is érkeztünk a 2019-es, napjainkban történt Úz-völgyi eseményekhez.

Több cikket és szakvéleményt olvastam el a témában, mind magyar, mind román történészek tollából. Biztos vagyok abban, hogy történelmi szempontból a hadi temető főként magyar hősök nyughelye, és elsősorban a magyarok számára bír jelentőséggel az emlékhely. Az egyetlen, elméletileg ott elhantolt román katona emlékét, a hősöknek kijárú tisztelettel övezik, a további 7 nemzetiséghez tartozó hős emlékével együtt.
A román hősök nem messze a magyar hősi temetőtől, egy másik sírkertben vannak eltemetve.

Mindezekből kiindulva, szerintem a románok szándékos provokációt követnek el a magyarok ellen, az állami szervek közrejátszásával.

És én, román létemre, elgondolkodok: miért az ördögért jó ez nekem? Mivel szolgálja a javamat, hogy mind a románok, mind a magyarok alkotóereje, figyelme és ideje egy álságosan kreált, meddő irányba kanalizálódik, amit – imitt-amott a Román Állam is táplál?

Miért provokáljuk a magyarokat? MI nyerünk ebből bármit is? A politikusok, á, ők igen, nyernek szavazatokat, a Titkosszolgálat megint talált magának munkát, de MI? Reálisan, milyen valós veszély Erdélyben, amiért meg kell alázzuk szomszédunkat, barátainkat, szerelmünket, munkatársainkat? A magyarok identitás-tudatának megsemmisítése cél lehet? Miért nem célkitűzés a románság nevelése és valós pozitív nemzeti értékeinek megismertetése? Miért nem tiszteletre és toleranciára tanítjuk gyerekeinket, hogy a maguk során őket is tiszteljék?

Marosvásárhelyen élek. Miért olyan nehéz sokak számára, hogy nyilvánosan elismerjék, hogy a város ma is azokon az infrastrukturális alapokon fejlődik, amit a magyarok építettek ki? Miért van bennünk ez a folyamatos kényszer, hogy meghamisítsuk a történelmet? Én megköszönöm a magyaroknak, hogy Marosvásárhelyt fontos várossá tették Erdély térképén. Miért kellene szégyeljem, hogy nyilvánosan kimondjam, amit gondolok?

Miért kellene én- jóérzésű embernek gondolom magam – eltűrjem azokat a hazugságokat és visszaéléseket, amit egy román nemzetiségű csoport félresiklott nemzeti érzelemtől vezérelve skandál "öljük meg a magyarokat" vagy "menjetek haza „? Én nem akarok senkit megölni, ez az ő hazájuk is, a mi hazánk is.

Őszintén: szeretem a magyarokat. Szavatartóbbak, műveltebbek, és jellemesebbek nálunk. Individualistábbak és céltudatosabbak.

Őszintén: szeretem a románokat. Lelkesebbek, megértőbbek, vidámabbak és önfeledtebbek. Összetartóbbak vagyunk.

Őszintén: szeretem Erdélyt. A legszebb és az otthonom. Hegyeivel, völgyeivel, tavaival, mezőivel és csodás legelőivel. Román falvaival, magyarok által alapított városaival és szász erődítményeivel. Sajátos varázserővel, amit Svájchoz hasonlítanak.

Miért tegyük tönkre, ami szép? Miért nem tanuljuk meg egymástól amit lehet és miért nem abban versengünk, hogy melyikünk tud többet, jobbat hozzáadni a közös életterünkhöz? Miért vagyunk vevők a manipulációra és a barikádok építésére?

És mégis még meddig néz bennünket hülyének a Román Állam?

Cristian Teodorescu

U.I. Az útszéli kommenteket töröljük vagy mellőzzük. Beszélgethetünk elvekről, érvek mentén vagy arról, ki miben hisz és miért. Ölelem minden nyíltszívű és szabad gondolkodású embertársamat!

forrás: www.punctul.ro
Beküldte Antal Miklós

Románul:

Până când ne mai luați de proști? Românii contra ungurii

Scriu aceste rânduri pentru că sunt român. Și pentru că sunt un român naționalist cu o viziune împotriva valului.

M-am născut și am fost crescut într-o familie mixtă, cu o mamă de etnie maghiară și un tată român.

În familie am vorbit limba română, am urmat toate cursurile în limba română și sunt ortodox nepracticant. Toate vacanțele copilăriei mi le-am petrecut "la țară" la Crăciunești – localitate în totalitate maghiară, bașca la vârsta de 3 ani nici nu știam prea bine limba română că doar părinții s-au întors la muncă după 3 luni și cine să mă crească și pe mine? Bunicii, la țară, ...

În spatele blocului ne jucam "folbal" românii contra ungurii și evident după primele cinci minute ne amestecam pentru că inevitabil una dintre echipe era mult prea puternică.

În tinerețe, la școală eram cu românii – că deh, școala la limba română – după masă eram cu gașca de prieteni maghiari – că deh, îmi place înotul, polo și bicicleta.

De ce introducerea asta? Pentru că mă roade mult prosteala asta de conflict întreținut artificial între români și maghiari.

Părerea mea este că martie '90 a fost "necesar" pentru a înființa SRI, lucru absolut de neconceput după evenimentele din 1989 și dezmembrarea Securității ca urmare a schimbării de regim. Șocul conflictului din martie 1990 a creat platforma de lansare a SRI.

Pe repede înainte ajungem la 2019 Valea Uz-ului. Am citit zeci de articole și de interviuri cu istorici – deopotrivă români și maghiari – și sunt pe cât se poate de sigur că din punct de vedere istoric cimitirul din Valea Uz-ului este un cimitir care odihnește osemintele eroilor maghiari și are relevanță doar pentru comunitatea maghiară din punct de vedere istoric. Singurul ostaș român teoretic îngropat acolo este cinstit alături de ceilalți eroi aparținând numai puțin de 7 nații. Eroii români sunt îngropați în altă parte, cu onorurile cuvenite.

Pornind de la aceste argumente, părerea mea este că românii cu buna știință și oblăduire a Statului român comit o provocare cu acte în regulă la adresa comunității maghiare.

Și stau eu așa român cum sunt și mă întreb: cu ce dracu mă ajută pe mine asta? Cu ce mă ajută că din nou energia creatoare atât a românilor cât și a maghiarilor, atenția și timpul se vor risipi pe o temă artificial creată și – părerea mea – susținută pe ici pe colo de Statul român?

De ce provocăm comunitatea maghiară? Ce câștigăm din asta noi muritorii de rând? Politicienii câștigă voturi, SRI își face de lucru, dar noi? Vorbind la modul real, ce pericol iminent ne paște în Ardeal că trebuie să ne umilim vecinii, prietenii, iubitele/iubiții și colegii de la lucru? Distrugerea identității maghiarilor este un scop? Dar de ce nu este un scop creșterea identității naționale a românilor prin educare, culturalizare și cunoaștere a realelor valori naționale? De ce nu ne învățăm copiii să respecte, ca să fie la rândul lor respectați?

Locuiesc în Târgu Mureș. De ce ne e greu să recunoaștem că bazele orașului au fost puse de comunitatea maghiară? Prin urmare de ce simțim nevoia să falsificăm continuu istoria? Eu vreau să le mulțumesc maghiarilor pentru efortul depus la consolidarea acestui oraș pe harta Ardealului. De ce trebuie să-mi fie jenă să spun asta în public?

De ce trebuie eu (mă consider un om cu bun simț) să suport aceste neadevăruri și abuzuri ale unei minorități de români care înțeleg naționalismul greșit pe principiul "să-i omorâm pe unguri" și "plecați acasă"? Eu nu vreau să omor pe nimeni și asta e și casa lor, și casa noastră.

Mie îmi plac ungurii, vă spun drept. Sunt mai paroliști, mai educați și mai corecți față de noi. Sunt mai individualiști și mai focusați.

Mie îmi plac românii, vă spun drept. Sunt mai sufletiști, mai înțelegători, mai veseli și dezinhibați. Suntem mai uniți.

Mie îmi place Ardealul, vă spun drept. E casa mea și e cea mai frumoasă. Are munți și văi, are lacuri, câmpii și pajiști minunate. Are sate românești, orașe construite de maghiari și cetăți construite de sași. Are farmec și are un aer de mică Elveție.

De ce stricăm ceva frumos? De ce nu învățăm unii de la alții, și de ce nu ne întrecem care știe să facă mai mult, mai frumos? De ce preferăm baricadele și manipulările?

Dar până când ne mai ia de proști Statul român?

Cristian Teodorescu

PS. Toate comentariile suburbane vor fi șterse sau ignorate. Putem discuta principii, argumente și crezuri. Vă îmbrățișez pe toți cei deschiși la minte și suflet!